Aventura la consulatul din Torino

Aventura la consulatul din Torino

0 450

Un român rezident în Italia, denunţă modul greoi de lucru şi taxele mari aplicate de către reprezentanţele diplomatice româneşti, pentru un serviciu simplu cum este eliberarea unui certificat de naştere pentru un copil născut aici. Sergiu Epure descrie pe blogul său „aventura” prin care a trecut la Consulatul din Torino. Prin acest articol, Sergiu vrea să atragă atenţia politicienilor români care intră în campanie electorală pentru alegerile parlamentare programate pe 9 decembrie.

Sergiu Lucian Epure are 38 de ani  şi este originar din Craiova. Fost jandarm, în prezent lucrează la o mină în Piemonte iar în timpul liber scrie pe blogul său, zamolxe.info, chestiuni referitoare la viaţa românilor din Italia.

„M-am născut  la Craiova. În ţară am lucrat ca subofiţer de jandarmi. în Italia stau din 2004, locuiesc lângă Pinerolo (TO), actualmente miner într-o mină de talc. Am început să scriu pe un alt blog, intitulat „Ce P…arerea mea”, enervat de reacţiile celor din ţară după alegeri.

Prima postare a fost „Diaspora şi salamul cu soia”. După aceea diverse postări şi pamflete pe teme politice sau de de actualitate. Încerc să fiu echidistant.” ne-a declarat  românul.

Penalizaţii

„Cam aceasta ar fi situaţia pentru copii români născuţi în străinătate care sunt penalizaţi pentru că sunt cetăţeni romani. Culmea este că nu sunt penalizaţi de către statele gazdă, ci tocmai de către statul român. {i nu numai ei, ci toţi cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care trebuie să plătească taxe consulare exagerate…”. Aşa îşi începe Sergiu comentariul pe blogul său.

Românul se întreabă de ce statul italian suportă toate cheltuielile din perioada maternităţii şi până la naştere, inclusiv pentru eliberarea documentelor, iar statul român percepe până la 200 de euro, plus calvarul birocraţiei şi a zilelor pierdute.

„Deocamdată voi vorbi despre taxa pentru  eliberarea certificatului de naştere pentru copii născuţi în străinătate. În timp ce în România este eliberat gratuit, în sediile consulare trebui plătită o taxă ce variază între 145 – 200 euro. De ce?

Pe perioada sarcinii, statul italian a suportat toate cheltuielile pentru vizitele medicale, analize, medicamente şi spitalizare. Alocaţia şi concediul de maternitate sunt plătite tot de către statul italian, iar părinţii care au în întreţinere copilul beneficiază de reducere la impozitul pe venit. Eliberarea certificatului de naştere italian şi apostilarea acestuia cu „Apostila de la Haga” sunt gratuite şi durează cinci minute, deoarece femeile însărcinate, cu copii mici sau persoanele cu dizabilităţi au prioritate.

În tot acest timp, statul român nu contribuie cu nimic (deşi copilul, conform principiului „De jus pater” primeşte automat cetăţenia română dacă unul dintre părinţie este cetăţean român), în schimb trebuie plătit certificatul de naştere. Nu aş vrea să fiu în pielea celor care în urma crizei economice au rămas fără locuri de muncă şi în loc să folosească acei bani pentru creşterea copilului (o cutie de lapte este în jur de 10 euro) sunt obligaţi să plătească taxa consulară, altfel nu pot solicita eliberarea paşaportului pentru copil, iar în cazul unei deplasări în România nu mai pot scoate copilul din ţară.”

Birocraţia

Sergiu Epure pune în discuţie şi varianta eliberării certificatului de naştere în România, variantă mult mai riscantă, datorată timpului lung de procesare şi a birocraţiei.

„Desigur, există şi varianta eliberării certificatului de naştere şi în România însă timpii birocratici sunt foarte lungi existând cazuri în care s-a aşteptat şase luni. Nu mai punem la socoteală cheltuielile pentru traduceri şi legalizări. În tot acest timp copilul nu poate părăsi România. Aceasta este doar prima parte a „aventurii consulare”. După retragerea certificatului de naştere începe calvarul pentru eliberarea paşaportului sau a titlului de călătorie.”, mai spune fostul jandarm.

Coada

„După o aşteptare de trei ore la coadă pentru a intra în incinta consulatului, am fost nevoiţi să mai facem patru cozi: una pentru retragerea certificatului de naştere, una pentru documentele necesare emiterii titlului de călătorie, una pentru verificarea şi depunerea acestora şi una pentru a plăti taxa consulară. Timp total: o oră.

Iar apoi începe partea cea mai „frumoasă”. Coadă pentru prelevarea imaginii: patru ore. Timp în care nu poţi părăsi consulatul să-ţi cumperi ceva de mâncare, ba nici la baie nu poţi merge pentru că dacă te strigă cumva, trebuie să reacţionezi cum pocnesc dumnealor din degete altfel se enervează şi încep să ţipe.

La toate aceste adăugaţi: lipsa unei căi de acces pentru persoanele cu dizabilităţi sau a celor cu copii în cărucior; lipsa unui loc în care mamele să poate încălzi mâncarea pentru copii; lipsa totală de organizare. În momentul în care încerci să ceri nişte explicaţii, anumite persoane îţi răspund cu aroganţă specifică micului funcţionar parvenit, trezit peste noapte într-o funcţie importantă. Pe hol şi în sala de aşteptare, unde nu poţi sta pentru că deranjaza plânsul copilului, planează o stare generală de nervozitate.”

Soluţia

Spre sfârşitul postării, Sergiu Epure sugerează şi câteva soluţii şi speră ca cineva să le ia în considerare. „Soluţii există însă cine să le pună în aplicare? De exemplu câteva idei aş avea şi fără pretenţii materiale, că doar ne-am obişnuit cu fire de consulting plătite pe bani grei. Aş vrea doar ca cei care au responsabilitatea organizării să-şi recunoască incompetenta.

Revenind la soluţii se impune realizarea unei rampe având în vedere că liftul este ţinut închis în permanenţă, iar uneori se mai oferă câte o persoană dintre cele care fac accesul să ajute persoanele în dificultate. Mai ales că atât în România, cât şi în Italia există legi care reglementează înlăturarea barierelor arhitectonice.

Privind organizarea, s-ar putea face următoarele: posibilitatea descărcării de pe internet a formularelor necesare şi a ghidului de completare a acestora; posibilitatea efectuării platii taxelor consulare prin transfer bancar sau buletin poştal; posibilitatea rezervării telefonice sau prin intermediul internetului, evitând astfel aglomeraţia şi pierderea zilelor de muncă a celor care după o zi întreagă de stat la coadă nu-şi  pot rezolva problemele deoarece s-a terminat programul şi trebuie să o ia de la capăt într-o altă zi; din cele trei săli de prelevare a imaginii una să lucreze pentru copii, una pentru rezervări, iar cea de-a treia pentru persoanele fără rezervare; amenajarea unui spaţiu în care părinţii să poată încălzi mâncarea copiilor deoarece nu este normal ca un sugar să stea 7 – 8 ore fără să mănânce.”

Ţigani

„Din păcate nu am soluţii în ceea ce priveşte comportamentul unora dintre funcţionari acestea rămânând la latitudinea consulului care nu trebuie să uite că este reprezentantul oficial al României şi că depinde şi de domnia sa imaginea pe care o creăm. Reacţia unui cetăţean italian, după o zi petrecută la consulat, a fost următoarea: „Dopo quello che  ho visto qui al Consolato non mi sorprende per niente che la gente vi da dei zingari” (După ceea ce am văzut aici la Consulat nu mă surprinde de loc faptul că lumea va crede ţigani)” a concluzionat românul.

Andi Rădiu- gazetaromaneasca.com

Povesteşte-ne aventura ta la consulat! Trimite-ne un email la adresa  marian_morosan@yahoo.com sau redactia@informatorulbt.ro.Aceste adrese de e-mail sunt protejate de spamboţi;Nu aveti nevoie de instalari speciale  pentru a  vizualizacele mai elocvente episoade le vom publica pe site-ul nostru.