Botoșăneanul care a cântat pentru Juan Carlos si Ceausescu

Botoșăneanul care a cântat pentru Juan Carlos si Ceausescu

ecuson 2015Botoșăneanul care a cântat pentru Juan Carlos si Ceausescu

A dus folclorul moldovenesc pe toate meridianele lumii. A cântat pentru soţii Ceauşescu, dar şi pentru Regele Spaniei, Juan Carlos, în cadrul unor recepţii cu ştaif. În turnee i-a cunoscut şi s-a împrietenit cu regretatul actor Jean Constantin, cu Ionuţ Dolănescu, Florin Piersic, Mirabela Dauer. A fost bun prieten cu regretatul Jean Constantin, un om cu o inimă foarte mare. În timpul unui turneu în Austria, Florin Piersic i-a dedicat un spectacol, deoarece era ziua lui de naştere. Cu Ionuţ Dolănescu a participat la mai multe spectacole în America.

Dan Decebal Chitic s-a născut într-o familie de români basarabeni care au trecut Prutul odată cu trupele române împinse înapoi de sovietici, fiind fiul unui cunoscut lăutar din zona Darabanilor, Serghei Chitic, căruia i se spunea Serioja. Tatăl lui Dan Decebal a absolvit o şcoală de muzică la Cernăuţi şi a devenit profesor la Darabani, el formând multe generaţii de instrumentişti. Serioja i-a pus în mână fiului său, pe când avea 8 ani, un acordeon de care acesta nu s-a mai desprins. Deşi învăţase primele note muzicale la vioară, lecţie predată tot de tatăl său, Dan Decebal Chitic a rămas fidel acordeonului, cu care a cântat la petreceri în oraşul natal şi împrejurimi, în anii adolescenţei.

afis 2015”În Japonia am fost cel mai bine primiţi, în anii ’94-’95. M-a impresionat corectitudinea lor, rigoarea, cultul pentru muncă. În insulele nipone am cântat alături de Sofia Vicoveanca și Constantin Mândrișteanu. Am rămas impresionați de oamenii de acolo, ne-au primit ca pe mesageri ai cântecului. Am fost tratați mai ceva decât persoanele importante din politică. De asemenea, în cariera mea, m-a impresionat momentul cu Israel, că am fost la Mormântul Sfânt. Un al turneu reuşit a fost cel din SUA, unde am evoluat pe scenă alături de Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Marius Ţeicu, Angela Similea şi Corina Chiriac. Am străbătut Oceanele Atlantic şi Pacific cu nava de croazieră <Legenda mărilor>,din Miami până în Alaska, opt luni, în anii ’93 – ’94, împreună cu profesorul Gelu Cuzic, un virtuoz al viorii, cântând pentru pasagerii vasului. Era un vapor imens, de vreo 350 de metri. Și la fiecare 11 zile tot veneau artiști celebri din alte țări ale lumii. Și eu mă simțeam și eu acolo, eu, băiatul lui Serioja de la Darabani, eram printre cei mai importanți și iubiți oameni ai lumii. Și mă miram pe vremea aceea, mă gândeam că ia uite domnule ce poate să facă un om cu un instrument și alții cheltuie o groază de bani ca să ajungă undeva… Puteam să continui să merg în croaziere, dar am zis că rămân acasă. Plecat 9 luni de zile, departe de casă, te sacrifici… Că asta este, meseria noastră este sacrificiu. Când ai familie, copii, nevastă este important și ești norocos dacă ei înțeleg că asta îți este meseria pe care, de altfel, o faci și pentru familie, ca să le fie și lor mai bine”, povesteşte cu drag acordeonistul.

”Am rămas surprins de alegerea pe care a făcut-o profesorul Moroșanu de la Darabani. Că putea să fie oricine, festivalul putea să poarte numele oricărui artist celebru de la noi. Costel, așa îi spun eu profesorului, el a luat pe umerii lui acest festival. Și nu este ceva ușor. Și iată că deja suntem la a doua ediție. Eu cu ce pot să îl ajut? Că în ziua de azi cam toți ceilalți dacă îi chemi nu vor să vină. Mai toți spun că au de cântat, sau că cine îi dă… știți dumneavoastră ce… Moroșanu s-a implicat singur, ajutat doar de câțiva prieteni, iată de ce spun că e greu. Norocul lui că el are foarte buni prieteni în Ucraina și Republica Moldova. Data trecută, la prima ediție, era deputatul ăsta… cum îl cheamă? … în fine, se știe el… mi-a spus că se va implica și el financiar, să îl ajute pe profesorul Moroșanu. Acuma… eu înțeleg, a fost doar așa o chestie politică, probabil nu avea nicio intenție serioasă. Deși la o adunare de asta i se ridica și lui puțin cota”, ne-a mai spus Dan Decebal Chitic

Dan Decebal Chitic a început liceul în oraşul Darabani, dar şi-a terminat studiile la Botoşani, după ce, în clasa a XI-a, maestrul Ioan Cobâlă l-a descoperit şi l-a luat la Orchestra „Rapsozii Botoşanilor”. În 1981 a plecat de la „Rapsozii Botoşanilor”, unde activase ca acordeonist, şi s-a angajat la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, unde este şi astăzi. Tânărul Chitic a fost convins să schimbe ansamblul de  către cunoscutul trompetist Alexandru Havriliuc.

Familie de Români patrioți l-a alintat tot timpul

Al patrulea fiu al unei familii de români, ce s-a retras la Darabani, odată cu armata română la 28 iunie 1940, Dan Decebal Chitic a fost mereu preferatul familiei fiind alintat de frații mai mari – Nușa, Costel sau Toderiță, iar mai târziu de mezina Rodica care l-a admirat totdeauna deși a avut și ea talent ”cu carul”  dar și-a îndreptat pașii spre alt domeniu, Chimia. Primul profesor de la care a învățat de toate a fost tata, Chitic Serghei. De la 4 anișori, tatăl absolvent al unei școli muzicale din Cernăuți și muzician vestit de la Briceni, a început să-i dea lecții la vioară, o vioară de ”un sfert” pe care marele om și vestit Serioja, a pastrat-o ca amintire, înmânându-i-o atunci când s-a stabilit la casa lui. Despre acea vioară, care i-a adus bucurii și necazuri în copilărie, Dan Decebal își reamintește cu plăcere. ”Tata ținea mult la mine, dar și la acea vioară. Pentru a scăpa de insistențele unor prietenim tata o închiria pe un an, dar nu a vândut-p niciodată.” Făcea scris cu cel ce îi împrumuta vioara și așa a păstrat-o ani de-a rândul. Și eu o păstrez, am împrumutat-o la un prieten, dar nu o dau nimănui. Mă leagă prea multe amintiri de acel micuț instrument.

La 8 ani cunoaște acordeonul și debutează la nunți

La vârsta de 8 ani, tatăl său i-a cumpărat, un acordeon, care l-a fascinat făcându-l să renunțe la vioară, dar nu total. Tot atunci își face debutul la nunți, cu formația tatălui său. Colindă satele din  zona Darabanilor și cele de pe malul Prutului, cunoscând lăutarii vremii, care datorită talentului său deosebit l-au îndrăgit, respectat și protejat. Tatăl său un fin cunoscător al talentelor, cel care a învățat muzica pe mulți tineri din zonă, a simțit că fiul sau are talent, îndemnându-l spre cariera muzicală. De aceea perioada, Dan Decebal Chitic, își aduce aminte cu nostalgie ”Nunțile țineau de sâmbătă până marți, dar tata ma trimitea seara să dorm la un vecin, a doua zi revenind la nuntă”. Despre zona renumită a Dărăbănenilor, artistul celebru astăzi declară, ” Locul unde m-am născut, un izvor nesecat de folclor, de unde am gustat cu nesaț, și cântecele auzite în copilărie, le-am dus pe toate scenele lumii”.

Treptat „Dănuț” devine un acordeonist puternic, pe scenele județului și în formația sa. Plin de elan, cu zâmbetul mereu scris pe față, băiatul cu ochii albaștrii, fascina cu talentul său, și cu tinerețea sa vulcanică.

Îl găseai peste tot, cânta la reuniuni, la spectacole, în direct la stația de radioficare a localităților, iar la sfârșitul săptămânii la nunți. ”Am urcat pe numeroase scene, spunea artistul, dar scena pe care am debutat de la Darabani, mi-a creat cele mai mari emoții. Mi se părea că toată lumea vine spre mine, iar genunchii îmi tremurau și broboanele de transpirație mă sufocau.

Un izvor nesecat de talente, ținutul Darabanenilor, a dat lautari vestiți cu care ”Danuț” a intrat în contact și a evoluat  la nunți și spectacole. ” Cum pot sa-l uit pe Costică Muraru, pe Culiță Acsinte, pe Costel, Miluță și Radu Badurlă, pe Gelu, Iluță, Maricica, Constandache, Petrică Smochină, Costică Rotaru, Lazar Alexandru, Muha de la Paltiniș ?” Frații Mihalachi de la Miorcani, Ghiță Negru, Jenica Olaru, De la Horodiștea, Frații Horodincu de la Viișoara, Vasilache de la Mileanca, Deliman de la Hudești, sunt alți lautari vestiți , din zonă cu care am cântat în copilărie” ne spunea cu nostalgie artistul, privind parcă departe, peste ani, încât muzica lor curată parcă îi revenea în prim plan. ”Oamenii acestor locuri, ne primeau cu bucurie la nunți, chiar dacă mai întârziam deoarece noi eram părtași la toate bucuriile lor și la cel mai frumos eveniment din viață – Nunta”

Despre tatăl său care i-a fost profesor, punându-i in mana arcușul, vioara, și acordeonul, învățându-l notele și să deslușească tainele frumoase ale muzicii, marele acordeonist de astăzi, Dan Decebal Chitic spunea  ” Tatăl meu, un român  adevărat și-a slujit patria cu vioara, eu cu acordeonul, rostind totdeauna cu mândrie ” M-am născut la Darabani ”  ”Parcă ieri, eram toți împreună, la casa din Darabani, acea oază de liniște și Creație, locul unde eu și frații mei am crescut sub privirile îngăduitoare ale părinților, care au făcut mari sacrificii pentru noi, mai spunea artistul. Studiile și le începe la școala din Darabani, intră la Liceul din Darabani, prin concurs, dar talentul său deosebit nu putea să rămână neremarcat, un alt înger decisiv al destinului său, profesorul Ioan Cobâlă îl invita la marea orchestră „Rapsozii Botoșanilor” care atunci era în formare și astfel viața lui Dănuț ia o altă turnură, începând să facă muzică la alt nivel, talentul său ieșind în evidență. Modest artistul ne-a declarat desprea acea perioadă „Erau talente mai mari în Botoșani, dar maestrul Cobâlă m-a remarcat pe mine, deoarece eram mai alb, probabil acesta fiind criteriul decisiv în selecția de atunci.”

Se integrează repede în lumea Botoșanilor, dar intervine serviciul militar, care pentru o perioadă de un an și jumătate îl ține departe de orchestră. Revine la Rapsozi dar în 1980 profesorul Domede și celebrul trompetist Alexandru Havriliuc îl conving să se transfere la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. „Am plecat la Suceava, deoarece atunci ansamblul de aici era mult mai puternic ca formație, de la Botoșani, visul meu fiind atunci de a ieși pe scenele lumii, lucru care aici mi s-a îndeplinit.” ne spunea Dan Decebal Chitic. Statutul de component al celor două orchestre celebre „Rapsozii Botoșanilor” și „Ciprian    Porumbescu” îl pune în contact cu nume celebre ale muzicii populare Irina Loghin, Ion Dolănescu, Laura Lavric, Sofia Vicoveanca, Mina Pâslaru etc. În cei 34 de ani petrecuți la Suceava, Dan Chitic a concertat alături de colegii săi în țară și străinătate ducând cu el cântecele frumoase culese din zona Darabaniului, prelucrându-le și prezentându-le publicului din Statele Unite, Hawai, Mexic, Suedia, Japonia sau din bătrâna Europa. În turneele sale, acordeonistul născut și format pe meleagurile dărăbănene, nu s-a lăsat influențat de celebritate, revenind întotdeauna la Suceava sau Darabani. „Atunci când am evoluat pe marele scene, nu arareori mi-a revenit în minte orașul meu natal, casa părintească și bineînțeles scena debutului meu artistic. Aici, la Darabani, a rămas tinerețea mea, anii frumoși, amintirile copilăriei, prima dragoste, primul sărut și primele vise” mai spunea artistul.

Artistul, familist convins

Celebrul artist este și un familist convins, căsătorindu-se de tânăr, în anul 1976. Tatăl a doi copii, care sunt urmași în ale muzicii, fiind absolvenți de Conservator, Dan Decebal este cel mai bun produs din ultimul secol al muzicii dărăbănene. Talentului deosebit moștenit de la tatăl său, regretatul Chitic Serghei, i s-a alăturat multa muncă, multe ore de studiu și acceptarea noului. Înalt, încă puternic, cu instrumentul în brațe, atunci când se apleacă asupra lui, ți se pare că auzi apa Prutului cum curge la vale, asemeni anilor care s-au scurs. Muzica sa îți răscolește amintirile, nostalgia te întoarce la clipele frumoase și liniștite de altă dată, când viața din satele dărăbănenilor era mai puternică, mai vivace, iar comunitatea rurală își păstra și respecta cu sfințenie tradițiile și obiceiurile. Manierat, educat în spiritul corectitudinii și respectului față de om, lui Dan Decebal Chitic, i se pare că timpul a trecut prea repede și el are multe de făcut. Tainele muzicii sale, creațiile și prelucrările „de la lume adunate și iarăși la lume date” au fost adunate în patu CD-uri, maestrul promițând că nu se oprește aici. „Vreau să cânt atât cât cel ce mi-a dat harul și talentul mă va lăsa pe pământ” ne spunea artistul. Și respectul față de cei ce l-au aplaudat și încurajat de-a lungul timpului rămâne deosebit. În acest sent marele artist ne declara „Pe Măria-Sa, publicul l-am respectat tot timpul. Fie că am evoluat la Mitoc, la o nuntă obișnuită, fie că am evoluat pe o scenă din SUA, cu o sală arhiplină.”