Doliu in lumea crestinatatii

Doliu in lumea crestinatatii

0 526

Un obicei care se practică numai în Bucovina în noaptea de Înviere este acela că fetele să se ducă în clopotniţă şi să spele limba clopotului cu apă neîncepută. Apa neîncepută înseamnă că persoana care a scos-o din fântâna să nu vorbească până când va fi folosită la spălatul clopotului. Cu această apă se spala apoi fetele în zorii zilei de Paşte ca să fie frumoase tot anul şi să alerge feciorii la ele.

În trecut, feciorii îşi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca şi pedepsi toate greşelile făcute de-a lungul anului. Cei găsiţi vinovaţi erau purtaţi în jurul bisericii şi la fiecare latură erau loviţi cu vergele de lemn la tălpi pentru a nu mai repeta greşelile în anul viitor.

În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor.

În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal. Fiecare gospodar pregăteşte un astfel de coş acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei, după orânduiala strămoşilor. În coş sunt aşezate, pe o farfurie: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga secetă), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru că rodul graului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşază pasca, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri.

După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continua în familie.
În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agaţa ouă vopsite (golite de conţinutul lor). Pomul poate fi aşezat într-o vază frumoasă şi farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoabă de acest fel.

La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonoc şi cocoşi albi. Cocoşii vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocos canta primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.

În Maramureş, zona Lăpuşului, dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor „Sărbători fericite”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Argeş, printre dulciurile pregătite de Sfintele Paşti se număra covrigii cu ou (numiţi aşa pentru că în compoziţia lor se adăugă multe ouă, 10-15 ouă la 1 kg de făină). Fiecare gospodar se străduieşte să pregătească o astfel de delicatesă, care este şi simbolul belşugului.
În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.

În dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spala pe fata cu apă proaspătă de la fântâna în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde.

În Tara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, aceştia sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.

Pe valea Crisului Alb, la Almaş, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile şi fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare, şi vin în curtea bisericii unde vopsesc şi „impistritesc” (încondeiază) ouă.

Sursa: crestinortodox.ro