DOSAR COLUMBO Hoție evreiască zădărnicită la ”Vasilache”. Fundația Caritatea – ilegală

DOSAR COLUMBO Hoție evreiască zădărnicită la ”Vasilache”. Fundația Caritatea – ilegală

0 841

DSCN3413Managerul Teatrulului de păpuși și tineret Vasilache din Botoșani a anunțat ieri ceea ce fosta administrație locală nu a observant timp de un an. Dincolo de scandalul retrocedării  clădirii în care funcționează teatrul, se pare că există o mega afacere imobiliară derulată în numele recuperării fostelor averi ale comunității evreiești. Publicația  COLUMBO  a încercat să descâlcească ițele acestei afaceri care a înlăcrimat toată România. În urma revendicărilor fundației care a vrut și teatrul Vasilache, în țară s-a ajuns la evacuări din maternități, școli , alte teatre sau instituții ale statului român. La nivel național , Fundația Caritatea a formulat 1980 de cereri de retrocedări. În județe precum Suceava, Constanța, Timișoara, Iași, Bacău, București, au reușit să preia clădiri ale unor instituții și să le vândă sau să le închirieze tot statului pe bani grei. Au reușit și la Botoșani. În 2014 au scos la licitație clădirile cunoscute ca fiind ”casa Goilav”, luna aceasta, pe 31, fiind ultima zi în care cei interesați pot depune oferte de cumpărare. Condițiile în care Fundația Caritatea a pierdut bătălia cu Teatrul Vasilache pune însă mari semne de întrebare asupra legalității retrocedărilor caselor Goilav sau a altor imobile din țară. Nu ne vom referi la toate acestea pentru că am avea nevoie de un serial întreg pentru a devoala toate detaliile acestei afaceri imobiliare. Vom reliefa doar aspecte din afacerea ”evreiască” pierdută la Botoșani și ne vom referi succint la Fundația Caritatea a ajuns să deposedeze instituțiile statului de clădiri importante pe care mai apoi le-a transformat în bani lichizi. Și toate acestea în numele evreilor. De asemenea, vom arăta și ce se întâmplă cu banii pe care evreii îi obțin din această afacere imobiliară.

Copiii nu-nțeleg ce vor… sau edilii ”de duminică”…

”Este o zi foarte fericită pentru mine, pentru teatru și pentru copiii din Botoșani. Mi-aș fi dorit să fie alături de mine și colegele mele Nicoleta Maxim, Daniela Rădulescu și Mariana Bucătaru dar și Mihai Vieru. Din hotia evreiasca vasilache caritateatimiditate și exces de modestie, doamnele nu au curaj să vină în fața dvs. Pe Mișu l-am invitat personal astăzi, dar nu știu ce s-a întâmplat cu el de nu a venit. Vreau să vă anunț că, definitiv și irevocabil, clădirea Tatrului Vasilache este a Consiliului Local al Municipiului Botoșani. A venit și cea de a doua adresă de la Comisia specială de retrocedare, care consfințește drepturile depline ale CL Botoșani asupra acestei clădiri. Vreau să transmit felicitări întregii echipe care a participat la această victorie și mulțumiri tuturor celor care ne-au ajutat. De acum urmează să se întâmple ceea ce ar fi trebuit să se întâmple încă din martie 2015. Cea de a doua adresă a venit la Consiliul Local la 26 martie 2015 și nimeni din cei care au lecturat această adresă nu a înțeles ce scrie în ea. Nici domnul Portariuc care a trimis-o domnului Buliga, nici domnul Buliga care a trimis-o domnului Iftode și nici măcar domnul Iftode nu a înțeles că această decizie consfințește acest statut al consiliului local. În ce privește reabilitarea clădirii teatrului, din fericire tot ce trebuia făcut până acum am făcut. Din nefericire, din martie 2015 și până acum nu s-a făcut niciun pas. Eu de acum nu mai am timp să fac aceste demersuri, pe de altă parte aștept ca noul Consiliu Local să decidă ce dorește să facă cu această clădire”, a susținut Florin Vasile Aionițoaie, managerul Teatrului Vasilache.

Cronica încercării de ”șutire” a clădirii de la Vasilache

În 2003, Fundația Caritatea, cu sediul în București, în strada Dunărea Albastră nr.6, a formulat către Ministerul Administrației Publice (Comisia specială de retrocedare) o cerere prin care solicita retrocedarea clădirii Teatrului Vasilache, în b aza OUG 94/2000 care se referă la retrocedarea imobilelor ce au aparținut cultelor religioase. Un an mai târziu, în septembrie 2004, aceași fundație a mai formulat o cerere în conformitate cu OUG 83/1999 cu privire la imobilele aparținând comunităților minorităților din România. În 2011, la nivelul Teatrului Vasilache, managerul Aionițoaie a constituit o echipă cu care a inițiat procedura de apărare a intereselor Consiliului Local Botoșani cu privire la cele două cereri de retrocedare. Demersurile lor au dat roade în 2014 și 2015. Prin Decizia 3025/13.08.2014, comisia specială de retrocedare a respins cererea formulată la OUG94/2000. De asemenea, prin Decizia  558/26.03.2015, Comisia specială a respins și cererea formulată în baza OUG 83/1999. Ambele decizii au avut termen de 30 de zile pentru a fi atacate în contencios administrativ la Judecătoria Botoșani. Se pare, însă, că niciuna dintre elke, nici cea din 2014 nici cea din 2015, nu a fost contestată. Prin urmare, potrivit legislației în vigoare, aceste decizii au rămas definitive și irevocabile. Punct. Interesant este că în cele două decizii, Comisia specială stipulează că fundația nu a putut dovedi dreptul de proprietate și, implicit, dreptul de revendicare. Or asta ne duce cu gândul la o posibilă îmncercare de fentare a legilor pentru acapararea clădirilor în care instituții importante ale statului își desfășoară activitatea. Valorificate prin metode originale acestea aduc bani frumoși evreilor asociați în respectiva fundație.

Fundația Caritatea…ilegală

Interesant este că, de câțiva ani, asupra legalității înființării și funcționării Fundației Caritatea planează grave suspiciuni. Cei care acuză Fundația Caritatea de ilegalitate și, deci, implicit de prostire a statului român în diverse județe, sunt …evreii. Alții, nu cei din fundația respectivă. Evreii get beget din Israel.

”Conducerea organizației israelienilor originari din Romania (HOR – Hitachdut Olei Romania be Israel) și-a manifestat adesea, în culise, nemulțumirile față de modul cum abordează și girează Fundația „Caritatea” problema retrocedării de către statul român a averilor evreiești. Lipsa transparenței și modul cum a fost alcătuită organigrama „Carității” a iritat HOR-ul și în primul rând pe Zeev Schwartz, președintele organizației evreimii-române din Israel. Acesta și-a dat jos viziera și a lansat un atac frontal și foarte violent. El a adresat, „în numele celor 400.000 de evrei originari din România, care traiesc în Israel”, o scrisoare deschisă președintelui României Traian Băsescu, premierului Călin Popescu Tăriceanu, ministrului de Externe Mihai Răzvan Ungureanu și ministrului Justiției Monica Macovei, în care, practic, le face cunoscut că singura Fundație care îi reprezintă pe evreii originari din România, domiciliați în Israel, în materie de bunuri comunitare rămase pe teritoriul românesc, este „Fundația pentru retrocedarea averilor evreiești din România”, fondată de H.O.R. Cu alte cuvinte, Fundația „Caritatea”, care tratează retrocedările evreiești cu Guvernul și autoritățile românești, din anii ’90 până în prezent, nu are acoperire reprezentativă și este ilegală”, susține Teșu Solomovici. Ipoteza sa este afirmată încă din 2006, dar statul român nu a părut câtuși de puțin interesat de realitatea din spatele Fundației Caritatea. Solomovici este un scriitor român de origine evreiască. În 1964 a emigrat în Israel, a lucrat 12 ani la biblioteca Universității din Tel-Aviv, are o bogată activitate publicistică și a devenit un înfocat cercetător al istoriei poporului israelit.

Cine este ”Caritatea” evreiască
Fundația Caritatea a fost fondată de Federația Comunităților Evreiești din România împreună cu Organizația Mondială Evreiască pentru restituirea bunurilor. La începutul anului 2006, când au expirat cele două termene acordate de legiuitori pentru depunerea cererilor de retrocedare, Fundația Caritatea avea depuse 1980 de cereri distincte. Între timp, mai mult de jumătate dintre acestea au fost soluționate. În urma lor, prin țară, au fost evacuați elevi din școli, maternități au fost desființate sau comunități întregi plătesc biruri grele pentru a-și continua activitatea în clădirile acaparate de acești evrei.

În țară mai există și alte entități cu aceași denumire, Fundația Caritatea. Interesant este că în București, la aceași adresă cu fundația care cere clădirile românilor, inclusive pe cea de la Teatrul Vasilache Botoșani, o ”inocentă” organizație numită Fundația Caritatea are ca obiect de activitate închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate (cod CAEN 6820). Această fundație, spre exemplu, la sfârșitul anului 2014 avea capitaluri proprii de fix 249.887.385 de ron, adică peste 55 de milioane de euro.

Clădirile statului român, transformate în bani evreiești

Unde pleacă banii obținuți de acești evrei din retrocedările câștigate în toată țara a explicat foarte clar chiar directorul general executiv al Fundației Caritatea. Această fundație a fost înființată după 1990, an în care câteva persoane fizice din Israel au luat contact cu Guvernul României pentru a evalua posibilitățile de retrocedare a bunurilor evreiești confiscate de autoritățile române înainte și după 1944. În publicația etnică ”Realitatea evreiască” din 2011, găsim că banii Fundației Caritatea sunt destinați în bună parte refacerii Sinagogii Mari din Iași sau pentru Sinagoga Ortodoxă din Oradea. Tot ei finanțează și Muzeul de la Roș Pina, construit pe o suprafață de 750 de metri pătrați.”Avem acțiuni la Fondul Proprietatea în valoare de peste 100 de milioane de lei și la care primim dividende, dar în contextul crizei și a lipsei de fonduri, este o liptă continuă, ca între parteneri de afaceri, pentru ceea ce putem obține. Avem un patrimoniu și conturi bancare consistente și ne bucurăm să putem finanța anumite proiecte.Mai trebuie subliniat că Fundația Caritatea este o organizație specială. Dacă eram o simplă societate imobiliară, nu am fi cumpărat școli vechi, spitale. Acest patrimoniu este foarte  dificil de valorificat. O școală situată, de exemplu, într-o zonă ca Dorohoiul, este greu de valorificat chiar dacă nu ar fi criză”, susține Samuel Izsak, directorul general executiv al Fundației Caritatea, în numărul 370-371 al revistei Realitatea Evreiască din 2011.

DOSAR COLUMBO Hoție evreiască zădărnicită la ”Vasilache”. Fundația Caritatea – ilegală