Efemeritatea alegerilor europarlamentare

Efemeritatea alegerilor europarlamentare

Gruia-CojocaruIvită rotund din spuma timpului, ziua de 25 mai 2014, prin deznodământul alegerilor europarlamentare, a reașezat în alte vase apele puterii politice de la nivelul Uniunii Europene pentru următorii ani. Chiar și cei mai buni, mai drepți și mai viteji dintre concetățenii meleagurilor străbătute odinioară de Herodot au învins. Onoare, glorie veșnică lor, dar și celor care, nu doar în România, le-au proiectat imaginea în noul Panteon european! Ironia, sarcasmul și mângâierile cinice sunt catapultate doar pe adresa învinșilor. Dar și generozitatea aproape demiurgică. Coborâtă din slava socială a zilei, augusta milă a noilor decidenți își revarsă surâzător balsamul, creat după reţeta antică a galilor, pentru talgerele balanței cu romanii atinși de resemnarea lui ,, vae victis”

Nici unii, nici alții dintre actorii implicați la dreapta, la stânga ori în centrul jocului politic nu conștientizează prea limpede elementele de efemeritate ale alegerilor în cauză, dar trăiesc plenar victoria sau, în altă cameră, înfrângerea. Inventează strategii de maximizare a avantajelor unor rezultate care să le scoată corabia din granițele înguste ale unui port cu pirați, deghizați în băieți de prăvălie, ori scotocesc realitatea întru identificarea unor soluții de avarie, când n-au avut inspirația să depășească geamandura electorală. Peste tot însă, suverană, s-a întins o miasmă de manipulare, de calcul rece, care-l exclude din ecuație pe alegătorul simplu, căruia cu un zâmbet de la stânga la dreapta i-a fost ademenit votul. Consultanți politici cu vocație de hienă, înconjurați de albine din stupul mass-media, trudesc în continuare la sloganuri electorale, cu un impact chirurgical similar celui pe care, la picioarele zeului-ban, îl abordau relaxați eroii lui Orwell, seduşi de aroma aspidistrei… Ca peste tot în Europa, nimic nu e lăsat nici în spațiul carpato-danubian la voia întâmplării, fiecare detaliu având o valoare simbolică, generatoare de plus valoare. Contează însă acum rezultatul viitoarelor alegeri, din noiembrie, procentele obținute de competitori prin metode de tip ,,cămașa albastră, ,,pălăriada”, ,,căpșunarii” sau ,,suveica” putând fi la fel de liniștitoare ca cele provenite dintr-un scrutin fără ,,turism” şi pachete de alimente semiexpirate, condimentate cu papuci a căror pereche se livrează doar după numărarea voturilor…

Este evident că, la noi, înainte sau după alegeri, mișcările de trupe de la stânga la dreapta și invers au eleganța vehiculelor flămânde de slalom, lansat pe drumurile naționale și europene, unde, pentru un plus de siguranță, îți încorsetezi caii putere ai bolidului, din amreiaj, în treapta întâi de viteză. Pare incomod? Trecem peste asta, de vreme ce supraviețuirea politică e suprema rațiune a candidatului, în numele căreia poate sacrifica lejer doctrinele și proiectele pentru care electoratul l-a uns.

Și totuși, lărgind panorama votului din 25 mai, observăm că, în spatele ascensiunii unor partide extremiste dintr-o serie de state, se profilează din ce în ce mai clar fisurile Uniunii Europene, care nu prea mai face față provocării unor națiuni cu multiple probleme economice. Nu știm dacă Germania, motorul Europei, va fi capabilă ori va avea disponibilitatea de a le rezolva, însă proiectul european – dilatat din nevoia bătrânului continent de a face față economic nu doar Statelor Unite, ci și ascensiunii statelor emergente din Asia și America Latină – pare mai fragil ca niciodată. Știm că împreună ne e mai bine tuturor – pentru noi, românii, spargerea uniunii într-un viitor oarecare ar fi o tragedie! –, dar mai știm că, astăzi, prin voturile sale, statele occidentale au arătat că doresc să se orienteze mai mult spre interior, dar căutând cu precădere în politica externă parteneri egali, nefiind dispuse să-și sprijine ,,surorile” timide, palide din punct de vedere economic.

Ne vom adapta din mers și vom deveni eficienți, depășindu-ne condiția, mai ales prin tinerii care, din Occident, trimit în țară nu doar bani albi, ci și un mod de viață pragmatic?! Poate că da, deoarece suntem condamnați să evoluăm iute la scară macroeconomică – folosindu-ne inteligent resursele și cheltuind după altă filosofie banul public –, pentru că altfel vom continua să gravităm în zona gri a uniunii, fiind acceptaţi de Vest doar cât pădurile seculare vor mai avea arbori în picioare, munții nu doar piatră în străfunduri, iar supermarketurile vor mai fremăta de căruțuri vesele!  (Profesor Gruia COJOCARU)