Romani cu care ne mandrim. Dr. Vitalia Vangheli Pavlicenco

Romani cu care ne mandrim. Dr. Vitalia Vangheli Pavlicenco

Interviu cu Dr. Vitalia Vangheli Pavlicenco , Presedinte al Partidului National Liberal din Basarabia. Sunt unele interviuri grele: grele pentru gazetar si grele pentru cel care isi deschide sufletul cititorilor. Acesta este unul dintre ele. I-am solicitat dnei Vitalia Vangheli-Pavlicenco acest interviu la inceput de 2013, in primul rand pentru ca adevarul despre martiriul poporului daco-roman dintre Nistru si Prut, cat si al restului Romaniei, trebuie spus si repetat raspicat, in ceea ce privesc persecutiile neamului nostru sub comunisti. Asta din doua motive: la 24 de ani de la caderea oficiala a comunismului in Estul Europei, romanii care au 24 de ani sau mai putin traiesc in necunostiinta de cauza in ceea ce priveste holocaustul comunist. Al doilea motiv este ca – din cauza celor care inca idealizeaza comunismul si cad usor victime propagandei de indoctrinare (neo)comunista – din spatele fostei cortine de fier, dar si din partea celor ce au trait in Vest si considera comunismul drept subiect si obiect de admiratie “chic” (si incearca sa implementeze politici comuniste ce pot duce la o comunizare, intr-o forma sau alta, a Vestului) – avem de a face cu uitarea a peste 150 000 000 (o suta cincizeci de milioane) de oameni, copii, femei, batrani, tarani, muncitori, intelectuali, preoti s.a., omorati de comunisti in numai 72 de ani de “revolutie continua” globala. Deci, daca nu le dam noi voce acestor victime ale comunistilor, ele o sa fie uitate, ceea ce ar putea readuce la putere dictaturi (neo)comuniste.

de Gabriel Teodor Gherasim,  New York, corespondent informatorulbt.ro

Gabriel Teodor Gherasim: Dna Dr. Pavlicenco, va rog, in primul rand, sa le impartasiti cititorilor nostrii cateva date biografice, academice si din activitatea dumneavoastra politica, inclusiv pana in prezent:

Vitalia Vangheli-Pavlicenco: Precum spuneam, pe blog, intr-un articol intitulat de mine “In cautarea parintilor” si intr-un film recent, facut despre mine de o televiziune (http://www.pavlicenco.md/2009/01/20/in-cautarea-parintilor%E2%80%A6/ si http://www.pavlicenco.md/2012/12/23/la-asfalt-de-moldova-despre-viata-mi-si-familie /, exista ideea ca cineva trebuie sa fie mare erou ca sa il poti evoca. In Basarabia, la cit au suferit romanii aici, sint putini care sa nu poata fi evocati drept eroi, exceptind leprele comuniste si vinzatorii de semeni. Astfel, asa s-a intimplat ca parintii mei au trait, impreuna cu bunicii, cele mai grele perioade ale ocupatiei sovietice, incepind cu 1940, cind mama mea a revenit din Iasi, unde se afla la studii, in stinga Prutului, la bastina (ea fiind nascuta in comuna Alunis, judetul Balti). LaIasi mama a studiat de profesoara si toata viata a predat limba romana si franceza. Revenita in Basarabia, mama a lucrat in scolile din citeva sate, apoi s-a stabilit in comuna Grinauti, linga Pelinia, aproape si de Alunis. Acolo s-a casatorit cu tatal meu, Victor Vangheli, invatator, ca si mama. El preda matematicile si istoria. Mai e de remarcat ca bunicul meu matern Petru Bordeniuc, din Alunis, a devenit si el, la tocmai 50 de ani! invatator pentru clasele primare, bunicul patern era agricultor, iar bunica paterna a ramas la 6 ani fara mama. Insa, nu am avut parte nici de tata, nici de bunic patern. Pe acesta, pe nume Gheorghe Vangheli, l-au mobilizat sovieticii la 16 aprilie 1945, neavind impliniti 50 de ani si l-au terminat kaghebistii la scurt timp, pentru ca luase Biblia cu el, nemultumit ca „a fost mobilizat de Antihristul”. A fost prima tragedie pentru bunica paterna.

A doua tragedie, bunica paterna a suferit-o alaturi de mama – unicul ei fiu, Victor, tatal meu, a fost ucis la numai 24 de ani, din invidia unora de a fi acceptat sa conduca el scoala, dupa ce mai multi ani a fost mama directoare, dar renuntase pentru ca astepta nasterea mea, avind-o deja pe sora Silvia. A fost o tragedie extraordinara in sumbrul an 1953, dupa moartea lui Stalin, cind au fost amnistiati mai multi fosti recidivisti, racolati pentru a-l omori pe tata. In actul rusesc de deces scria „polnoie otdelenie golovi ot tuloviscea” (“separare totala acapului de trunchi”), iar in cel moldovenesc, obtinut ca si duplicat mai tirziu, – simplu – „decapitare”.

In felul acesta, viata mea a fost plina de absenta tatalui, spun eu parafrazind doar putin cum a scris Ileana Vulpescu. Am crescut greu, cu mama si bunica, impreuna cu sora, cu cinci ani mai mare ca mine. Am fost mereu eminenta, la scoala in sat, la scoala medie din satul Pelinia, pe care am absolvit-o medaliata cu aur, apoi am intrat la Facultatea de limbi straine, sectiunea Franceza, dupa care am luat, la Academia de Stiinte, doctoratul in filologia romana (atunci ii spunea limba “moldoveneasca”), studiind la fara frecventa, in domeniul istoriei limbii, fiind vizat sec.XVII. In paralel, am fost redactor-stilizator la revista Academica “Limba si Literatura Moldoveneasca”, devenind apoi traducator simultanist la agentia de presa ATEM, alaturi de reputatul lingvist si publicist Valentin Mindicanu, care m-a si invitat si angajat. Dupa proclamarea Independentei, acelasi Valentin Mindicanu a venit la noi acasa cu sotia si m-a invitat sa candidez la funcia de director al Agentiei nationale de stiri Moldova-pres, eu fiind unicul doctor in stiinte acolo, dupa ce fostul sef, servitor al nomenclaturii comuniste, a fost demis si agentia, subordonata anterior TASS (agentia oficiala de informatii a URSS) a fost lichidata si creata, dupa conceptual nostru, al nationalilor de acolo, una noua, a statului  R.Moldova. Am candidat, au fost niste jocuri si interese pe acolo, prin comisiile parlamentare, am fost desemnata prim-director general-adjunct al unui director, tot el deputat, care nu era nici pe departe specialist… Apoi am fost invitata de Valeriu Matei sa fiu redactor-sef la un ziar pe care l-am facut de mare succes “Mesagerul”, un ziar de opozitie, fondator fiind Partidul Fortelor Democratice. Din patru ani, cit l-am condus, trei ani publicatia a avut cel mai mare tiraj in R.Moldova. Am devenit apoi deputat, vicepresedinte al Comisiei pentru buget si finante, cinci ani in total (in doua mandate de parlamentar) am fost si membru al delegatiei nationale la Adunarea Parlamentara a NATO. Acolo am obtinut – cu numai doua zile inainte de importantul summit OSCE de la Istanbul – o rezolutie istorica a AP NATO privind retragerea imediata si neconditionata a trupelor rusesti din R.Moldova siGeorgia. Dupa venirea comunistilor la putere am participat la unificarea fortelor democratice anticomuniste, am intrat in Parlament in 2005 cu Blocul “Moldova Democrata”, de unde am fost eliminata pentru pozitii nationale si antiruso-imperialiste. La propunerea unui coleg si a mea s-a discutat in plin regim neocmunist, problema iesirii R.Moldova din CSI, am adunat 26 de semnaturi (din cele 33 necesare) pentru modificarea Constitutiei in privinta limbii romane, a adunat 13 semnaturi pentru modificarea art.11 din Constitutie pentru a putea adera la blocuri militare (NATO). Nu exista problema care sa se discute azi in Republica Moldova pe care eu sa nu o fi abordat in cei 7 ani cat am fost deputat si am avut cele mai multe interpelari, pentru ca oamenii mi se plingeau, stiind ca eu nu aruncam plingerile la cos, asa cum faceau altii. Apoi am reconstituit, impreuna cu ai mei colegi nationali-liberali, PNL, in a treia formula. Onorez si azi raspunderea de presedinte al PNL, care a avut trei congrese si a obtinut in justitie dreptul de a avea un Statut si Program in care e fixat obiectivul politic de Unire cuRomania. Sotul meu, Sergiu Pavlicenco, este doctor habilitat in filologia spaniola, este hispanist-comparatist, profesor universitar, pina odinioara, de cind a inceput si el sa isi onoreze si functia de bunic, a fost seful catedrei de literatura universal la Universitatea de stat din Chisinau, acum lucreaza pe functia si gradul didactic de profesor. Fiica mea, Beatriz, este violonista, cu studii facute in R.Moldova, in Romania, in Germania, toti suntem doctori in stiinte, ea este stabilita cu familia in Germania si avem o nepotica minunata polilingva la nici doi ani, stiind de jumatate de an intreg alfabetul, pe nume Christiana-Beatrice – nume les de tatal sau, ginerele nostru Aleks.

G.T.G: Dna Pavlicenco, intr-un material publicat anterior, descriati momentul trecerii, prima data, a vamii din Basarabia inRomania. V-ati gandit la mama dumneavoastra, care n-a mai apucat sa-si vada Iasiul iubit al almei mater, dupa intoarcerea in Basarabia in 1940. Ce nu pot intelege tinerii de azi este de ce a fost atat de greu de trecut un rau dintre un pamant, unde se vorbeste romaneste, pe alt pamant, unde se vorbeste romaneste? Cine i-a oprit din 1940 pe oameni sa mearga din Basarabia in caruta la Iasi, pentru a-si duce copiii la scoala, plasand sarma ghimpata intre cele doua maluri de Prut, scoasae in Basarabia in abia secolul XXI?

V.V.P:  Imi pare foarte bine ca, in ultimii ani, in special, reluindu-se – chiar si partial – libertatea exprimarii din primii ani de dupa proclamarea Independentei celui de-al doilea stat romanesc, a reinceput sa se vorbeasca si public in societate despre romanism, despre Unire, ea fiind readusa, si prin efortul nostru, al unionistilor, in spatiul public. Mama mea, de exemplu, imi cinta Hora Unirii, invatata la Iasi, imi povestea cum a fost inainte de ocupatie, cum a fost la Iasi si cum a fost dupa ocupatie. Mama m-a invatat literele latine, iar cind am crescut mai maricica, imi povestea despre abuzurile si persecutiile la care a fost supusa, nefiind niciodata “iertata” pentru ca avea scoala romaneasca. As fi vrut nespus de mult ca mama sa traisca inceputul Renasterii Nationale in Basarabia. Dar a murit in martie 1987, din vina unor medici, unii fiind azi deputati, cu putin inainte de inceputul caderii comunismului si de implozia URSS. De aceea, cind am trecut frontiera mergand in Romana, prima oara in general, care a coincis cu anul mortii mamei mele (abia atunci s-a putut merge la invitatia unor prieteni, nu doar a rudelor de gradul I si II), am plins in hohote regretind ca mama mea, care a fost pentru mine o sfanta, nu a mai apucat sa revada Iasiul drag, de care mi-a vorbit atita. Aveti dreptate ca tinerii de azi nu cunosc toate aceste aspecte ale istoriei, neintelese azi, nici motivatiile atrocitatilor, care au avut mereu menirea sa distruga totul ce e romanesc aici. Si ar fi bine sa nu afle despre asta decit din filme si arhive.Asta inseamna ca exact trebuie sa vorbim despre ce a suferit poporul roman si ma bucura ca tinerii de azi in mare parte isi cunosc identitatea, au constiinta nationala si stiu ca – fiind romani – trebuie sa fie impreuna cu toti romanii. Pina nu demult erau priviti cu ironie, in bataie de joc cei care vorbeau de Unire, de Reunire, iata, insa, ca astazi lucrurile se schimba si societatea intelege ca romanii din Basarabia au dreptul sa isi decida in mod liber soarta. Tinerii nu au frica pe care au avut si o mai au generatiile supuse persecutiilor. Tinerii – nu toti, desigur, ca provin din diferite familii, unele cozi de topor, – cunosc si ca Rusia nu ne lasa in pace si, acest pamint romanesc, fiind la rascruce de civilizatii, de mari interese, are o soarta tragica, de 200 de ani, deoarece – ca sa vezi! – au rusii o ambitie ca ei ar trebui sa decida si soarta altora! E clar ca Basarabia contnua sa fie victima luptei Rusiei impotriva Vestului, contand mereu ca paminturile ocupate cu forta sunt ale ei pe veci. Noi, in special, fiind vazuti de Kremlin mereu drept un vesnic al lor cap de pod impotriva Occidentului, a SUA si UE, unde noi tindem sa ajungem. Interesul pentru sferele de influenta, asa cum am cazut noi in impartirea criminala din anexa secreta la Pactul odios Molotov-Ribbentrop, a dictat si mai dicteaza soarta romanilor si a alogenilor de pe acest colt de pamant romanesc. Plus propaganda de doua secole cu menirea de a spala creierii romanilor, a le crea o alta identitate, deportandu-i, dislocandu-i, trimitindu-i in Siberii de gheata, aducind aici, in locul lor, reprezentanti ai altor natiuni, care nu ne respecta pamintul, traditiile, limba, cultura, istoria, nici nu ii doare inima pentru un viitor al nostru liber. E timpul sa punem capat ipostazei Basarabiei de orfan al razboiului rece, de orfan al Europei si sa reobtinem unitatea nationala romaneasca, pentru binele copiilor nostri si al intregului nostru neam frumos, destept si foarte patimit.      

G.T.G.: Se spune mult in istorie ca fortele comuniste au “eliberat” Estul/Centrul Europei de “fascisti” (corect nazisti), dar ce nu se spune este, -dupa cum a fost demonstrat foarte bine de documentarul The Soviet Story/Povestea Sovietelor (Snore 2008, Latvia) -, ca, pana in 1941, comunistii si nazistii au fost prieteni la catarama, vazandu-se unii pe altii ca “revolutionari” si ajutandu-se politic, militar, economic, si strategic in haicuirea si impartirea Europei dupa bunul lor plac. Cazul Basarabiei/Bucovinei de Nord/Bugeac si respectiv al Nordului Transilvaniei,  furate Romaniei si impartite “frateste” de comunisti si nazisti intre ei si aliatii lor in 1939 (Pactul Molotov-Ribbentrop ), – ceea ce a dus ulterior la intrarea Romaniei in razboi in 1941pentru eliberaera acestor pamanturi romanesti -, este tipic in acest sens. Cuvantul “revolutie” inseamna sa rastorni ceva cu fundul in sus: valori, straturi sociale, tesutul etnic al popoarelor neaose de mii de ani. Ati pierdut multi membrii ai familiei datorita “purificarii entice anti-romanesti” din Basarabia. Pe cine au deportat si/sau ucis rusii cu precadere in Basarabia, si ce fel de colonisti au adus si promovat ca sa-i inlocuiasca pe acesti romani?

V.V.P: Cunosc si eu acest documentar – The Soviet Story si ca, pana in 1941, comunistii si nazistii au fost prieteni la catarama, cooperind inclusiv in metodele aplicate in gulag-uri si in lagare de concentrare, “de reeducare” etc. Dar vedeti cum se intimpla? Bolsevicilor nu le place sa fie pusi alaturi de nazisti, insa i-au pus si ii mai pun si azi pe romani alaturi de nazisti. Eram la Centrul European pentru Studii de Securitate “George C.Marshall” (Garmisch-Patenkirchen, Germania), la un curs pentru conducatorii de rang superior, fiind si parlamentara, si le-am solicitat comunicatorilor parerea despre faptul ca nu a fost condamnat si bolsevismul/comunismul, la fel ca si nazismul, de vreun Tribunal International. Mi s-a spus “comunismul nu a comis crime de razboi”, adica bolsevismul a ucis oameni pe timp de pace, de parca asta ar fi o scuza. Problema e ca si Occidentul cirteste si nu reuseste sa condamne la nivel international comunismul, care este o alta fata a nazismului. Poporul roman este cel mai elocvent exemplu al hacuirii sale – cum bine spuneti – in trei parti, acum o parte fiind in dreapta a Prutului, o alta – in partea stinga, iar nordul Bucovinei – in Ucraina. Insa totul se poate repara, prin dialog si comunicar, vointa, solidaritate si unitate. Clasele politice de la Bucuresti si Chisinau ar trebui sa fie expresia interesului national de unitate a poporului roman. Inca nu avem aceasta, dar Dumnezeu e mare. Oamenii neinformati, speriati si supusi decenii de-a rindul persecutiilor, inca nu voteaza forte politice romanesti, dar dezastrul care se casca in special in Basarabia ii va aduce la unica solutie – reintregirea neamului romanesc. Noi, national-liberalii, am creat – cu o multime de romani adevarati – Platforma unionista “Consiliul Unirii” si am consemnat cu demnitate, pe parcursul anului 2012, cei 200 de ani tragici de ocupatie ruso-sovietica. Din pacate, politicienii nostri, chiar si cei veniti la Putere cu mesaj romanesc, nu cunosc sau se tem “sa cunoasca prin gesturi publice” – din cauza santajabilitatii lor in fata Kremlinului – adevarul incontestabil ca Romania a intrat in razboi in 1941 pentru eliberarea pamanturilor sale romanesti, ocupate in 1812 si, repetat, sub santajul ultimatumului sovietic, in 1940. Asa cum am spus, nu exista familie in Basarabia care sa nu fie victima odiosului regim comunist. Tatal meu a fost ucis in 1953, cu patru luni inainte de nasterea mea. Bunicul a fost omorit de KGB in 1945, nici nu stim unde ii zac osemintele. Fiind ucisi bunicul si tatal meu, nu au avut pe cine sa deporteze, ca nici averi nu avea bunica, ramasa fara mama la sase ani. Dar au deportat toata familia numeroasa a surorii celei mici a bunicii, pe nasa parintilor mei. A scapat doar o fiica a ei, care nu a revenit in 1940 dinRomania. Soarta deportatilor a fost extreme de tragica – dincolo de ce au suferit pe unde au fost purtati, atunci cind reveneau la bastina, nu aveau unde se pripasi, fiindu-le interzis sa revina la casele de unde fusesera ridicati. Au haladuit sarmanele rude si s-au oprit intr-o margine de Balti. “Nana Manea”, cum ii spuneam noi de mici, a facut si aici, si inSiberia, sobe si cu asta si-a scapat familia de la moarte. Mama mea, care vorbea liber si foarte frumos, a avut un atac de cord la 30 de ani, pentru ca bolsevici au vrut sa o scoata din invatamint deoarece vorbea “romaneste” – zicea “popor”, si nu “norod”, cum cereau atunci “normele limbii santi-ste (cu norme lingvistice stabilite peste Nistru)”.

O rana in suflet, luata cu mama in mormint, a fost fratele cel mare, Vasile, ofiter roman, prapadit pe la cotul Donului. L-au asteptat toata viata bunicii, fratii si surorile. Ca peste 50 si ceva de ani sa revina chiar ea, Liza, o femeie extrem de frumoasa, fiica unui preot de la Balti, pe pamintul unde s-a nascut Vasile, sotul ei drag, caci nici ea nu s-a mai recasatorit. Locuia laIasisi a avut in gazda doi tineri de la Alunis, care au adus-o intr-o vara si pe ea in sat. Am fost cu sotul la ea si am stat de vorba. A ajuns, totusi, la Cotul Donului si a gasit scris numele lui Vasile printre cei cazuti. Nimic nu e intimplator in lumea asta! Am in vedere studentii basarabeni din Alunis, care au nimerit in gazda la ea…

G.T.G.: Sa vorbim de confuzia deliberata dintre romanii din regiunea Moldovei, numiti “moldoveni” (cum sunt “texani” americanii din Texas) si ideea fantezista ca acestia ar fi o asa-zisa “etnie moldoveneasca” si vorbind o “limba moldoveneasca”. In librariile din Europa si SUA nu exista vreun “dictionar Moldo-“, ci numai “Romano-Englez”, ”Romano-Italian” etc. Ma uluieste continuarea ineptiei despre o “etnie/limba moldoveneasca” si dupa revenirea la grafialatina a limbii in Basarabia. Deloc intamplator – si fratii mai mici ai rusilor, Iugoslavii (slavii de la sud – acum sarbii) ii supun aceleiasi politici privind o falsa dicotomie pe romanii din sudul/vestul Dunarii (Timoc), fata de romanii din Romania, numindu-I pe primii …”vlahi.” Acelasi lucru il fac cu romanii din Grecia si grecii, bulgarii, albanezii si croatii in propriile tari, mai putin macedonenii. Repet, aici nu-i nici macar vorba de aromani, deci tot de romani dar care au un dialect; este vorba de romani ca si Dvs.si ca mine, care ne intelegem fara fituici cu pretentii de “dictionare” (vezi maculatura lui Vasile Stati, la care nici macar domnul Marian Lupu nu face referinta ). Deci am doua intrebari: cum explica (neo)comunistii si rusofilii aceeasi limba romaneasca ca fiind “doua” limbi in era Internetului si a lipsei de sarma ghimpata, si –mai important poate – ,ce au ei de castigat cu aceste insulte fata de evidenta bunului-simt?

V.V.P:  “American”, spre deosebire de “roman”, nu este nationalitate. In SUA, precum spunea cineva, s-au regasit nemultumitii/frustratii Europei. Citi amerindieni au mai ramas acolo, nu m-am documentat, poate stiti mai bine. Noi, romanii, aici ne-am nascut, pe pamintul nostru, nu am ocupat alte paminturi. Am fost ocupati de altii, care inca nu pleaca, vorbesc de trupele rusesti aflate in stinga Nistrului, care pot veni oricind in 15 minute la Chisinau, pentru a se rafui cu fortelor politice neagreate de Moscova. Deci, nu e nicio confuzie, sunt politici staliniste elaborate in laboratoarele imperiale antiromanesti. Cit priveste “limba moldoveneasca”, e pacat ca fost bagata in Constitutia noastra, care trebuie revizuita. “Confuzia” si paradoxul sunt altele – toata societatea stie ca e vorba de limba romana, iar politicienii care cunosc adevarul, inca ii tin in ratacire pe romanii deznationalizati din interese electorale si, desigur, oneroase – de a se mentine la putere prin voturile lor, nu pentru a-i aduce pe drumul Adevarului, ci pentru a-i fura continuu prin antiromanism. Asta e si motivul ca, dupa aproape 22 de ani dupa proclamarea Independentei, continua aiureala cu “etnia si limba moldoveneasca”, inclusiv dupa reintoarcerea la grafialatinaa limbii romanilor din Basarabia. Maculatura de-a lui Vasile Stati mai avem, e pacat ca se gasesc bani pentru asemenea produse abjecte. Dar totul se schimba, nimic din ce e artificial nu rezista. Nimic din ce a fost dezlipit cu forta nu ramine asa si nimic din ce a fost nefiresc lipit cu forta nu ramine asa. Antiromanii (ca eu nici nu-i numesc “(neo)comunisti”, pentru ca ei sun niste mari hoti) stiu adevarul, dar sunt platiti pentru asemenea politici proruse, in detrimentul luptei pentru redobindirea unitatii nationale romanesti. Toata lupta scursurilor antinationale, care au aruncat cu pietre in romanii ce au cerut si vor mai cere Unirea este regizata de papusarii cu interese strategice antioccidentale, care se tem de o Romanie mare, reintregita, puternica, civilizata, un stat unitar si dezvoltat in Europa, pentru ca asa va fi Romania dupa Unirea cu Republica Moldova.  E bine ca a fost scoasa sarma ghimpata, dar nu stiti, probabil, ce masuri de “paza a frontierei cu Romania” au propus serviciile rusesti conducerii de la Chisinau… Mai abitir decit sirma ghimpata… Nu putem vorbi de bun-simt in cazul intereselor Moscovei in raport cuBasarabia,Romania, Europa si SUA.

G.T.G.: Tin minte, pe timpul “democratiei” comuniste tovarasul Voronin a impus schimbarea – printre altele – a titulaturii Liceului Romano-Francez Gheorghe Asachi din Chisinau in Liceul “Moldo”-Francez si i-a pedepsit cu expulzarea pe curajosii elevi care au opus rezistenta. Este interesant si faptul ca directoarea Liceului Romano-German din capitala a acceptat modificarea,  argumentind, dispretuior: “Aici spunem Liceul Moldo-German, pentru ca nu suntem la Asachi”. Aceasta ridica doua intrebari: exista doua constiinte contrapuse intre generatiile mai tinere “pro-romanesti” si cele adulte “filo-rusesti” sau exista oameni de bun-simt, care se recunosc drept romani din ambele generatii, dupa cum exista si unelte de dezbinare “moldoveniste” in toate generatiile?

V.V.P: Dupa cum spune un banc, rusii rid de noi, ca “nu au moldovenii atitea topoare cite au cozi de topor”… Este un adevar trist, dar are si explicatii – mentalitatea tranzactionala, care inseamna tranzactia cu Diavolul pentru salvarea vietii. Intr-adevar, societatea romaneasca din R.Moldova este rupta in doua, exista o parte romaneasca si inca o parte puternic antiromaneasca, iar apropierea lor nu se produce din cauza dorintei de exploatare a asteptarilor antiromanilor de revenire la trecutul neliber. Acestia, care includ forte prorusesti, ce au stricat oamenii, plus romani deznationalizati dupa 1940, impiedica avansarea noastra, ca al doilea stat romanesc, spre unificarea cu primul stat romanesc. Conducerile sunt de vina, mai ales cele care stiu pe ce lume au trait bunicii, parintii si – astazi – pe ce lume traiesc si ei. In toata perioada de dupa 1940 stratificarea a fost urita, unii i-au persecutat pe altii, acum cei care au fost cu rusii, cu bolsevicii, cu antiromanii sunt in continuare la putere si in onoare, in timp ce ceilalti sunt marginalizati si, in continuare – ca sa vezi – “nu prezinta garantii de loialitate” regimului de la Chisinau, controlat de Kremlin. Structurile administrative, de stat piftesc de antiromani, de aceea coruptia este mare si nimic nu se schimba in bine in sfera publica.

G.T.G.: Inca de pe timpul imperiului roman, zicala “Divide et Impera” (Imparte si Domina!) a fost folosita cu succes de toate imperiile in zonele ocupate. Ceea ce am vazut in Basarabia, au fost romani basarabeni care “s-au dat cu rusii” si au devenit parte integranta in persecutarea propriului popor. Mai greu de acceptat este ca oameni, ale caror familii au suferit crunt sub persecutia comunista ruseasca nu numai ca au pasit pe cadavrele inaintasilor si au trecut de partea opresorilor, dar au si devenit porta-voce a lor. Sa il luam pe Vladimir Bujenita, al carui bunic matern, Isidor Sarbu a fost luptator anti-comunist si refugiat inRomania dupa ocuparea ruseasca a Basarabiei. E vorba de numele conspirativ De Vladimir Voronin (Cioara), fost si prezent milionar si presedinte al comunistilor, care a numit tricolorul Moldovei (deci romanesc) “steag fascist”. Alt caz e tovarasa Zinaida Greceanii, fosta prim-ministru pusa de comunisti aserviti Moscovei, ai carei parinti Marioara Ursu si Petrea Bujor au fost deportati in Siberia in anii ’50.

Ce instrumente si tehnici a folosit sistemul comunist de a fost in stare ca sa desfigureze in asa hal indivizii, sa ii transforme pe unii din victime in asupritori?

V.V.P: Vedeti ca, in raspunsul anterior, parca am anticipat abordarile Dvs.? La Moscova lucrau laboratoare intregi pentru inventarea metodelor de spalare a creierilor, de intimidare si mutilare a etniilor din teritoriile ocupate de rusi. Am publicat multe materiale demonstrand acest lucru in “Mesagerul”, unde aveam si un interior de pagina intitulat “Intre Est si Vest” Apoi a fost acea frica sa nu ramii vesnic marginalizat, de aceea exista “intratul in cirdasie” cu dusmanul. Ceea ce familia mea nu a facut niciodata. Problema e dubla, mai ales daca ne gindim ca acum, cind nu mai facem parte oficial din URSS sau Rusia, ne tot intrebam de ce aceste personae si-au indragit si isi mai iubesc atit de zelos calaii. Acum poti incerca, cel putin, sa fii liber. Ei, uite, ca nu, iar acesti tipi nu fac decit sa demonstreze ca sunt santajabili, ca securitatile moldoveneasca (fiind una prorusa) si cea rusa ii au la miini cu ceva palpabil si ii pun sa danseze cum le convine lor. Intii ii atrag in scheme de furt, acaparari, inavutiri necinstite, apoi ii pun sa danseze tananica ruseasca, indreptata contra romanilor. S-a intimplat sa fiu pe la cimitirul unde sunt inmormintate rudele lui Voronin, in zona de peste Nistru, de unde securitatea “noastra” rusa alegea cadre, dupa principiul loialitatii fata de comandamentele venite de la Moscova. Aceasta ura a malului sting al Nistrului impotriva Romaniei este ura Kremlinului pentru poporul roman destept, frumos, harnic si care, iata, e in rind cu lumea civilizata.

G.T.G.: Cealalta parte a ecuatiei iarasi este de ce, in ciuda aceluiasi sistem de mutilare sufleteasca, au fost si sunt romani basarabeni, precum dumneavoastra si domnul Mihai Ghimpu, care in ciuda aceluiasi regim de deznationalizare, si in ciuda persecutarii familiei pana la omucidere de catre rusi, ati pastrat si ati promovat de-o viata cultura, limba, istoria, si civilizatia daco-romana dintre Nistru si Prut?  Ce-a creat de fapt diferenta dintre cedare, sau resistenta in fata persecutiilor comuniste?

V.V.P: Eu cred ca felul meu de a aborda lucrurile se datoreaza mamei, in primul rind. Apoi neimpacarii cu faptul ca mi-am pierdut cele mai apropiate persoane – tatal, bunicul, mama, nepotul, bunica. Ma mindresc si ca am Ordinul de Onoare “Pentru Merit in Grad de Comandor” din partea Statului Roman, care, cred, mi-a fost acordat pentru consecventa promovarii si apararii romanismului. Mi-am redobindit cetatenia romana in 1992, ca mai devreme nu s-a putut. Fiica mea a facut studii la Liceul de muzica “Dinu Lipatti”, din Bucuresti. Nu am colaborat cu niciun fel de servicii secrete, in situatia cind tot oamenii ce provin de acolo raspindesc zvonuri despre oamenii onesti si necolaborationisti doar pentru ca nu-si pot duce singuri povara turnarii, tradarii, a pacatului. Am avut rude in Romania, un frate al bunicii, refugiat cu sotia, o fiica de preot, de la Balti, care veneau adesea si ne aduceau discuri romanesti, inclusiv “Balada” lui Ciprian Porumbescu, pe care fiica-mea, Beatriz, a cintat-o si la nunta ei. Asta m-a marcat, cred, profund, plus rudele din partea sotului, care s-au refugiat si ei inRomania, unde au ajuns buni profesionisti si oameni vazuti, utili societatii.

G.T.G.: Sa ajungem la minoritari. La 20 de ani de la independenta Moldovei dupa jugul rusesc, un numar important de alogeni rusolingvi pastreaza franghiile economiei de la Chisinau. Populatia minoritara rusofona insista ca majoritatea de 80% de etnici romani sa stie ruseste, pentru ca ei sa nu vorbeasca romaneste. Aceiasi rusolingvi, odata ajunsi in Vestul Europei sau in SUA (inclusiv daca sunt sub 60 de ani) invata limba tarii-gazda in 6 luni sau stiu ca ajung sa nu aiba ce manca, adica din ce isi castiga existenta. Mai tragic, pentru gospodarii romani basarabeni deportati in Siberia, Kazahstan s.a., alternativa era sa invete imediat ruseste sau sa moara. Cum explicati persistenta rusolingvilor din Basarabia de a refuza sa invete limba romana, pe care ei o numesc “moldoveneasca”, si ma refer aici la copii de la 16 ani pana la adulti sub 60 de ani? Sau cum explicati tupeul bascanului din “Gagauzia” care ameninta ca restituie scrisorile Chisinaului pentru ca sunt in…”limba moldoveneasca”, si nu “in rusa”?

V.V.P: Totul ce ati spus este adevarat. Aceste argumente au fost  rasvehiculate la noi, dar nu isi fac efectul. Asta pentru ca emisarii sau adoratorii Rusiei considera ca “R.Moldova este pamant rusesc”, iar clasa politica, pentru “a nu supara” minoritatea etnica rusa, ii lasa sa creada asa. Mai mult – conducerea R.Moldova, venita dupa comunistii antiromani, nu stie ce identitate are, pledeaza pentru moldovenism, pentru statalitatea exarcebata, uitind de Declaratia de Independenta, care admite o decizie de Unire cu Romania, prin urmatorul alineat: “REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE. 

Acelasi lucru e posibil in baza art.142 din Legea Fundamentala, care spune – in spiritul Declaratiei de Independenta – “Limitele revizuirii. (1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.”Rusolingvii se tem de acest lucru si cauta, sprijiniti de Kremlin, sa isi consolideze continuu pozitiile, exploatand nostalgiile oamenilor dupa trecutul satul, dar neliber, insa cind ei erau tineri. Vina, insa, nu este doar a lor. Mai sunt niste realitati incontestabile si stiute de toata lumea. Capitalul pe care l-a avut Partidul Comunist din R.Moldova a fost transmis in miinile “oamenilor de incredere”, tot de-ai lor, nomeclaturistilor si apropiatilor, care s-au imbogatit de pe spinarea taranului si a muncitorului roman din Basarabia. Dintre acesti apropiati fac parte, in special, loialii regimului bolsevic, cei care i-au exploatat pe bastinasii romani si care acum au devenit proapspat imbogatiti, sefi, nomenclaturisti de vita noua. Ei pastreaza si finanteaza clasa politica si ii dicteaza stategiile. La inceputul anilor ’90 rusoligvii, strinsi un pic la perete, au inceput sa invete limba romana, sa isi dea copii la gradinite si la scoli romanesti, insa, la scurt timp, cind au venit agrarienii, ce aveau multi comunisti prorusi printre ei, precum si dupa venirea masiva a comunistilor la Putere, in 2001, pentru opt ani, interesul lor pentru integrarea in societatea romaneasca prin invatarea limbii romane a incetat. Sunt 14 ani buni din cei 21 si jumatate de dupa Independenta, in care al doilea stat romanesc a fost condus de antiromani, antieuropeni, care nu au incurajat integrarea alogenilor in societatea postsovietica, prin adaptarea necunoscatorilor datorita invatarii limbii oficiale. Dimpotriva, au adincit ruptura intre majoritari si minoritarii antiromani. In Gagauzia, Ambasada Romaniei de la Chisinau a desfasurat cursuri de invatare a limbii romane, chiar in perioada comunista. Acum, insa, desi au venit parca la putere democrati, necomunisti, postcomunisti, liderul gagauz, impreuna cu premierul, care nu l-a atentionat, cel putin, in legatura cu rezistentele ilegale opuse Marsurilor unioniste, in special la Balti, acestia nici nu au de gand sa demonstreze bun-simt sau respectful legii, fac ce vor si chiar par sa stea in spatele fortelor proruse antiunioniste agresive si violente. Concluzia este ca, atita timp cat conducerea nu va fi cea cu interesul general al unitatii nationale romanesti, orcine va dori ne va dansa pe cap tontoroiul nedemnitatii nationale.

G.T.G.: Cand retorica antiromaneasca pierde teren, se recurge la violenta: agresivitate si violenta contra participantilor la Marsul Unirii de la Balti, impuscarea cetatenilor civili la punctul de trecere al “vamesilor transnistrieni” rusi, violarea si omorarea tinerilor la protestele tinerilor din aprilie 2010, asasinarea, prin diverse “accidente”, a artistilor si intelectualilor unionisti romani de-a lungul anilor, invadarea in scoli, si/sau expulzarea profesorilor si a elevilor din scolile romanesti “moldovenesti” din Estul Moldovei (Transnistria), arestarea sub acuzatii false de “teroristi” a elevilor romani din Transnistria, armata ruseasca de ocupatie din anii 90, in ciuda Tratatului de Retragere semnat la Istambul in 1999 etc. In ce masura trebuie sa inventariem, comemora si repeta aceste fapte publicului romanesc si international, pentru a arata cat de “democratica”, este, de fapt, Rusia azi in Republica Moldova?

V.V.P: Ce sa va spun? Retorica antiromaneasca inca nu si-a pierdut din teren, deoarece e practicata la nivel de stat. Tocmai aici e problema – daca cei care azi si-au propus sa edifice intre Nistru si Prut o societate in care sa fie asigurate drepturile si libertatile fundamentale ale omului – cu libertatea de exprimare, pluralismul de opinii, – ar face ce spun ca isi propun, s-ar opri si s-ar pune capat faradelegilor, insa senzatia noastra este ca cei de sus si comunistii stau in spatele agresorilor antiromani – unii din interes electoral, altii din invidie si concurenta politica si de imagine (ca ei asa sunt inclinati sa trateze durerea noastra), altii din ura viscerala cultivata de regimurile antinationale… Vorbesc de toate partidele din Parlament, fara exceptie, pentru ca, sper, nu ati uitat ca unii pretinsi liberali au pus Unirea in sicriu. Asta in timp ce nu exista alta solutie pentru supravietuirea celui de-al doilea stat romanesc, ce va trebui ori sa devina cu adevarat romanesc, ori sa dispara in genere, inghitit de Rusia, prin proiectele ei demagogice.

Nici celelelate fenomene nedrepte si dureroase – devenite cronice – care au loc, unele fiind condamnate si de CEDO, ne demonstreaza ca nu avem o conducere cu demnitate nationala, despre care ne-a vorbit si Regele Mihai, intr-un recent discurs in Parlamentul Romaniei. Demnitatea si caracterele ne-au lipsit mereu, in spatele clasei politice actuale inca stau niste fosti sefuleti de stat, pentru care PCUS si Moscova sunt icoane, de aceea se si vorbeste acum mai putin de retragerea armatei ruse, nu se cere socoteala pentru uciderea tinerilor nevinovati la Nistru de catre “fortele de pace!”, nu se cere dizolvarea acestora si a Comisiei Unificate de Control, desi sunt adoptate unanim in Parlament, inca sub regim comunist, in anul 2005, doua hotariri fundamentale in acest sens – “trupele de pace” si armata rusa de ocupatie trebuind sa fie deja plecate inca de la sfirsitul anilor 2005 si, respectiv, 2006. Tocmai va spuneam mai sus ca am obtnut, la Amsterdam, la sesiunea de toamna a Adunarii Parlamentare a OTAN, in 1999, cu doua zile inainte de decizia de la Istanbul, o Rezolutie care cere retragerea imediata si neconditionata a trupelor rusesti din Moldova si Georgia. InGeorgiatrupe nu mai sunt, au avut un program guvernamental, propus spre respectare Rusiei si problema s-a rezolvat, in timp ce noi inca ne cautam vointa prin tufarii politici si mrejele oneroase. Desigur, pentru a ne obtine adevarata libertate, e nevoie sa batem mereu clopotele, sa solicitam Occidentului sa ne sprjine in confruntarea cu Rusia, ca sa ne obtinem adevarata recunoastere a desprinderii de Imperiul Rus. Vestul sa ii faca pe rusi sa isi retraga trupele de ocupatie si sa nu se amestece in treburile noastre  interne, prin santajul gazelor. Pentru ca astea sunt, de fapt, problema si motivul principal al comportamentului conducerii – se teme de preturi inalte pentru gazele rusesti, se teme de nemultumirea alegatorilor si, in consecinta, de pierderea voturilor, adica – de plecarea de la Putere si de imposibilitatea de a mai fura bunul public. Si aici se intilnesc explicatiile pentru tot ce vedem in interfluviul Nistru-Prut. Mai mult – intreaga actuala conducere, in pofida demersului ei, parca proeuropean, ca si fosta conducere comunista, stie foarte bine ca se va produce Unirea cuRomania. Tocmai din aceasta cauza fura si fura, ca, atunci cind ne vom uni cuRomania, sa fie cetateni onorabili ai Europei, cu averi, bogati, stiind ca in UE proprietatea este sfinta, imuabila.

G.T.G.: Sa revenim la condamnarea comunismului:Romania a facut-o in 2006, la fel si tarile din Estul Europei. R.Moldova a interzis, in 2012, simbolurile “secera si ciocanul”, sub a caror flamura rosie au murit peste 150 000 000 de civili in toata lumea in regim comunist. Rusia, insa, mai are steaua rosie pe Kremlin si venereaza hoitul lui Lenin, pe post de “Mesia al comunistilor”. Comunitatea Europeana a refuzat in repetate randuri sa condamne comunismul, cel mai recent in 2010, cand  Romania, Republica Ceha, Ungaria, Bulgaria, Latvia si Lituania au cerut din nou acest lucru. Frica sa le taie rusii gazele naturale si conlucrarea partidelor de stanga din Grecia si Vestul Europei au facut ca occidentalii sa respinga initiativa.

In Londra in 2011 a avut loc o expozitie cu chiloti de dama cu secera si ciocan pe ei in loc de floricele si au venit propuneri din SUA sa se faca bauturi de limonada chemate Leninada. Fascinatia cu dictatorii comunisti a ajuns si la Casa Alba, unde, in 2009, pe bradul de Craciun a aparut si un glob cu fata lui…Mao Tse Dung (65 000 000 de victime, conform Cartii Negre a Comunismului). Iar in 2010, in acelasi an cand Georgia a demolat statuia lui Stalin din Groznii, in Bedford Virginia, americanii i-au ridicat o statuie lui … Stalin, pentru “eliberarea” Frantei (de mentionat ca singurii “estici” care au participat, de fapt, la eliberarea Occidentului, a fost armata poloneza din exil, pe care Chrchill a predat-o dupa razboi rusilor; acestia i-au arestat pe soldati si i-au omorat pe supravietuitorii luptelor contra germanilor din Franta si Italia). Presedintele Nicolae Timofti a declarat luna trecuta in revista austriaca Die Presse ca: “nu exista nici o diferenta intre sistenul nazist si cel sovietic.” Deci cum trebuie educati acesti occidentali ca sa afle memoria atator martiri, pe care ei o terfelesc prin bagatelizarea sau chiar glorificarea ideologiei si a actiunilor comuniste?

V.V.P: R.Moldova a interzis, in 2012, simbolurile “secera si ciocanul”, dar nu a interzis si steaua rosie, nu aplica hotaririle Guvernului, adoptate dupa proclamarea Independentei, privind lichidarea monumentelor comuniste, adica privind decomunizarea, conform recomandarilor Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Asta ridica un mare semn de intrebare, mai bine spus – este o confirmare in plus ca nici conducerea postcomunista nu vrea decomunizarea cu adevarat a societatii, dupa 21 de ani de iesire din URSS. Pracic, ceea ce ati spus aici, eu, fara sa citesc intrebarea, am si anticipat in raspunsurile anterioare constatarile enuntate de dumneata. Si Comunitatea Europeana, desigur, sta intre ciocan si nicovala sau chiar intre “ciocan si secera”, incercind sa fie recunoscatoare URSS, de fapt, bolsevicilor, ca au rezistat in fata nazistilor, cautand, totodata, surse alternative de energie, dar se teme sa nu ramana fara hidrocarburile rusesti. Din aceste motive, Occidentul parca e cu dreptatea, dar parca si nu, iar noi riscam sa raminem ai nimanui. De aceea trebuie sa revenim la sinul Patriei noastre Romania, sa fim un stat European puternic, avind mare si munte, cu imense bogatii subterane, unele descoperite recent, fapt ce ne poate face independenti si cu adevarat liberi. Pentru Occident, uneori, bolsevismul, comunismul si satrapii lor sunt ceva exotic, ceea ce e total inadecvat, asta pentru ca putine popoare au trait drama poporului roman. Nu exista o familie in Basarabia care sa nu fi suferit din cauza odiosului regim comunist, ce a ucis, a organizat foamete, a adus oamenii la canibalism, a comis aceleasi atrocitati ca si nazistii. Probabil, sunt si niste motive etnice, care inca nu au permis o condamnare transanta a comunismului si a crimelor lui, pentru ca se stie cine umbla cu fantasma comunismului prin Europa… Noi am avut Holocaustul nostru, al romanilor, prapadindu-se din cauza bolsevicilor un million de romani si acest lucru trebuie sa il stie toti care se joaca usurel cu fantomele rosii. Poate Presedintele Nicolae Timofti va fi omul de stat, romanul ce va rezista cu demnitate pina la capat in fata impertinentei Kremlinului. Oamenii de buna credinta si cu verticalitate din R.Moldova asteapta mult o asemenea persoana vertical si de caracter. Educarea vine de la informare. Inca nu avem presa libera, nu avem un adevarat pluralism politic si de opinii, nu avem economie libera, nici justitie independenta, ramanem intr-un cerc vicios condimentat cu o coruptie ascensiva si o contrabanda rusinoasa, inflorind sub umbrella Puterii. 

G.T.G.: In ciuda rusificarii si a tribalizarii masive asa-zis “moldoveniste” din Moldova, totusi, Basarabia da exemple demne de urmat intregii natiuni daco-romane: Festivalul Limba Noastra Cea Romana, Protestele Tinerilor din Aprilie, Podul de Flori, Marsul Unirii, cel mai mare drapel tricolor romanesc din lume desfasurat la Chisinau. Unde vedeti redesteptarea romanilor dintre Nistru siPrut in viitorul apropiat si departat al poporului nostru?

V.V.P: Noi am creat Consiliul Unirii, puteti vedea cine a aderat urmand acest link: http://www.consiliul-unirii.ro/organizatii-si-persoane-afiliate/ Sunt oameni cu demnitate, cu verticalitate si merite mari in trecut, activind si acum pentru a apropia Unirea. Am facut toate actiunile impreuna cu Pltforma civica “Actiunea-2012” noua Marsuri ale Unirii si  – pe 24 ianuarie (Marsul auto al PNL), de ziua Marii Uniri, pe 25 Martie, in Chisinau, pe 13 si 16 mai in Chisinau, cind s-au implinit 200 de ani de ocupatie ruso-sovietica, pe 28 iunie la Chisinau, pe 21 iulie la Cahul, pe 5 august la Balti, pe 16 septembrie in Chisinau, pe 21 octombrie la Bucuresti si pe 1decembire am fost prezenti la Alba Iulia. Este foarte importanta unirea eforturilor celor avind experienta si durerea vietii cu elanul, optimismul si speranta tinerilor in reintregirea Romaniei. Noi,unionistii, am redat Demnitate romanilor din Basarabia, Romania, la Marsurile Unirii din Chisinau participand cite circa 10 mii de persoane si avem in Consiliul Unirii cetateni de multe nationalitati – inclusiv ucraineni, bulgari, rusi, polonezi, gagauzi s.a. Cred ca, in anul care a inceput, vom continua manifestarile, avem si altele in vizor, de care se poate lua cunostinta pe site-ul www.consiliul-unirii.ro. Recent, inainte de plecarea la Alba Iulia cu circa 100 de membri din Basarabia, coordonatori si membri activi ai Consiliului Unirii au prezentat Manifestul Unionistilor, un studio-tratat-program de circa 100 de pagini, in care aratam cum se poate face Unirea, care sunt caile de apropiere urgenta si de cooperare imediata dintre cele doua state romanesti, care sunt decalajele in dezvoltare si cum poate fi reastabilita cu demnitate unitatea Statului Roman. Dupa cum se cunoaste, un numar mare de basarabeni si-au redobandit cetatenia romana, foarte multi si-o asteapta, asa ca, practic, Unirea se produce – doar ca nu am dori sa ajungem la sinul mamei noastreRomania total insaraciti si instrainati. Tinerii sunt optimisti, ei cred ca Unirea se poate produce in urmatorii cinci ani, unii cred ca si mai devreme, important e ca va fi neaparat. Acest lucru e constientizat de oameni politici de la Bucuresti, poate, deocamdata, mai putin la Chisinau, dar presiunea publica ii va face pe neverticali si pe lasi sa devina curajosi – o alta iesire nu exista.

G.T.G.: Ati mai vrea sa adaugati ceva pentru cititorii nostri din toata lumea?

V.V.P: Vreau sa le multumesc tuturor romanilor, din orice colt al lumii, care s-au inscris in Consiliul Unirii, care ne-au sprijinit cum au putut in acest an si sa le solicit sa ne fie alaturi in continuare, sa ii roage si pe altii sa ne adunam gramajoara si sa apropiem Unirea. Totul depinde de noi si Dumnezeu este alaturi de cei care se ajuta, se sprijina, se aduna, se iarta si se roaga.

G.T.G.: Cum pot sa va contacteze cititorii nostri?

V.V.P: Am mai multe adrese de e-mail, inclusiv vpavlicenco@yahoo.com, vitalia@pavlicenco.eu. Doritorii imi pot citi postarile sau imi pot adresa mesaje pe www.pavlicenco.md, www.pavlicenco.ro, precum si pe www.consiliul/unirii.ro, consiliul.unirii@yahoo.com, la tel.+37369111682 ori +491605702646.

G.T.G.:  Stimata dna Vitalia Vangheli Pavlicenco, va multumesc pentru timpul acordat si va doresc un An Nou Fericit 2013, cu multa sanatate, fericire si prosperitate pentru dumneavoastra si pentru cei dragi.

V.V.P: Va multumesc si eu pentru interesul de a fi discutat cu mine, de a-mi fi solicitata opiniile, va spun La Multi Ani!